George – un suflet nefericit

I-am aflat nenorocirea cu puțin înainte de Floriile anului 2013, când sufletele se pregătesc pentru Sărbătoarea Sfântă a Învierii lui Iisus. Pentru George, adolescentul de 16 ani, și Aurora, mama lui, de șase ani nu mai există sărbătoare. Doar disperare și durere, într-o viață trăită pe paturi de spital. 

Termenii medicali sunt seci, aspri, fără viață. Operat de ocluzie intestinală, complicații post-operatorii, din nou operație, intestinele perforate, necroză extinsă, intestine scurtate cu un metru, intrare in stop cardiorespirator, resuscitare minute în șir, intrare în comă, după cinci zile iarăși operație, peritonită, aproape septicemie, rezecția colonului, ileostomie (anus contra naturii), comă profundă timp de două luni (abia după două luni a deschis ochișorii), reanimare timp de 6 luni, durere, disperare… 

“Acum are 16 ani. În loc să se distreze ca alți adolescenți de vârsta lui, George își petrece viața în pat, iar când este pus în scaunul cu rotile plânge de durere. Aude tot, dar nu poate răspunde, nu vorbește, nu e în stare să arate ce vrea, nu știu nici dacă vede, pentru că nu urmărește cu privirea. Știu însă că înțelege, se bucură dacă-i spun povești, i se luminează chipul când îi vorbesc. Are dureri îngrozitoare și nu știu cum să-l ajut, ce să-i dau… Face tratament încontinuu, chiar dacă medicii mi-au spus să nu mai cheltuiesc banii pe medicamente, dar nici nu mă gândesc să renunț, mergem cu Dumnezeu înainte!” 

Dacă m-a zguduit ceva mai mult decât situația medicală cumplită în care se află acest copil, acel ceva a fost gândul că doar trupul i-ar putea fi inert, iar înăuntru, prizonier în carne, sufletul lui nefericit își strigă, mut, disperarea! “Știu însă că înțelege, se bucură dacă-i spun povești, i se luminează chipul când îi vorbesc. Are dureri îngrozitoare și nu știu cum să-l ajut, ce să-i dau…” Mama lui simte, mama lui știe, numai ea, mama… legată cu fire nevăzute de fiecare părticică a ființei căreia i-a dat viață… mama știe că puiul ei înțelege, că se bucură dacă-i spune povești, că i se luminează chipul când îi aude glasul… Și mama continuă lupta, chiar dacă i s-a spus să renunțe, continuă cu putere, cu disperare, dar mai ales cu dragoste, și această putere, și această dragoste, și șansa acestui copil la viață merită sprijinul celor ce și-au păstrat omenia în suflet! 

Drama lui George, copilașul a cărui viață a fost distrusă cu șase ani în urmă de complicațiile survenite în urma unei operații, a ajuns până la noi datorită revistei “Femeia de azi“, care a lansat un apel pentru a-l ajuta pe George. Într-o lume din ce în ce mai tristă, mai urâtă, mai plină de nefericire, încă mai sunt Oameni care să nu întoarcă privirea, indiferenți la ceea ce nu-i afectează direct! Mi-aș dori ca acest mesaj să ajungă la ei, iar ei să-l trimită mai departe! Zilnic circulă sute de pps-uri pe mail, zilnic se dau mii de click-uri pe Causes fără ca prin asta viața unui singur om să primească sprijinul de care are nevoie cu disperare! Un pas real, în viața reală, înseamnă o donație oricât de mică pentru o ființă pe care viața a lovit-o fără milă, fără sens. Am multiplicat articolul și l-am trimis înspre familia și prietenii mei. Vom trimite bani, atât cât va putea fiecare, înspre acest copil nefericit. Dar George are nevoie de mai mulți prieteni! Au fost consemnate întoarceri din comă miraculoase, în situații în care nici un medic n-ar mai fi crezut posibil acest lucru. Dacă, DACĂ acest copilaș are o șansă de a se reîntoarce la viață, de a-și vedea din nou mama, verdele copacilor, cerul verii? Dacă acest adolescent chinuit are o șansă să revină la o viață normală, iar ea se află în mâinile Oamenilor buni care i-ar putea veni în ajutor? 

“George ar avea nevoie de transplant de intestin în Franța, dar operația nu se poate face până nu-și revine neurologic. A făcut tomografii, RMN, face tratament neurologic, dar, nemaiavând intestine, absoarbe prea puțin din conținutul pastilelor. Medicamentele îi sunt aduse din străinătate, nu sunt decontate și costă mult, are nevoie de scutece, de acele pungi speciale de unică folosință, imposibil de acoperit dat fiind că singurul câștig este, pe lângă alocația lui, salariul meu de îngrijire copil cu probleme. Are nevoie de investigații amănunțite și de proceduri de recuperare scumpe, pe care nu ni le permitem, mai ales că ar trebui să ne deplasăm și să ne cazăm în diverse orașe din țară, iar toate acestea costă. Cine poate să ne ajute, vă rog să o facă! Nu-mi doresc decât să nu-mi pierd copilul!” 

                                                                                                          Aurora Dumitrescu, mama lui George

SĂ-L AJUTĂM PE GEORGE! 

Donații se pot face în contul de mai jos: 

Banca Transilvania 

Titular: Aurora Dumitrescu 

RON:  RO54BTRL04301201H82917xx    

EURO:   RO29BTRL04304201H82917xx 

Cod BIC: BTRL 

Cod SWIFT: BTRLRO22 

Important: Vă rugăm să specificați: „Donație” sau „Ajutor umanitar”

 

George Dumitrescu, baietelul care are nevoie de ajutor - big size

MULȚUMIM REDACȚIEI REVISTEI “FEMEIA DE AZI“ PENTRU SPRIJINUL DAT LUI GEORGE! 

UPDATE 9 MAI 2013

Am scris redacției revistei Femeia de Azi, au răspuns imediat mesajului și m-au ajutat să intru în legătură cu mama lui George. Am vorbit cu ea la telefon, plângea de emoție povestindu-mi despre copilul ei… Familia noastră le va trimite o donație în fiecare lună (în contul specificat în articolul din revistă și preluat pe blog) și împreună cu oameni cu suflet vom căuta căi pentru a-l ajuta pe acest copil să beneficieze de proceduri suplimentare de recuperare neurologică. Imediat după operație, i s-a spus mamei că George va mai trăi 2-3 zile. Au trecut șase ani și trăiește! prin dragostea și lupta mamei lui, și prin ajutoarele primite de la oameni buni. Și, ce e mai cutremurător, aude și înțelege când i se vorbește, zâmbește când i se spune o poveste hazlie, sau când mama lui îi aduce flori din grădină și i le pune lângă obraz, să le miroasă… 

Dacă un medic neurolog citește această pagină și ar dori să ne ajute cu un sfat, cu un consult, iată diagnosticul lui George (dictat de mama lui la telefon):

tetrapareză spastică post stop cardiorespirator preoperator
regres neuropsihomotor sever 
sindrom de malabsorbție din intestin scurt chirurgical
ileostomie

Și cel mai mic gest poate fi de ajutor! Mulțumim! 

UPDATE 18 mai 2013

Printr-un om cu suflet bun am putut intra în legătură cu un medic specialist în neurologie pediatrică de la Spitalul Obregia, care a acceptat să-l consulte din nou pe George. Continuăm să căutăm donații pentru el, în speranța că vom reuși să strângem suma de bani care să-i permită să efectueze terapia hiperbară (camera cu oxigen) la Constanța. Pe lângă costul propriu zis al terapiei (în jur de 100 de euro pe oră), e nevoie de bani pentru cazare și hrană pe durata terapiei, pentru George și mama sa. Orice donație, oricât de mică, e binevenită! 

UPDATE 20 mai 2013

Un medic psiholog care i-a cunoscut pe amândoi, copilul și mama lui, le-a scris povestea tristă pe blogul personal (un blog deosebit de frumos). O puteți citi aici

http://ecati-psihoterapie.blogspot.ro/2011/04/o-poveste-trista-si-ne-rugam-pentru-un.html

UPDATE 22 mai 2013

Au venit prin mail câteva imagini ale lui George. Am plâns privindu-le. Realitatea vieții acestui copil nefericit este cumplită. Și va continua să fie astfel dacă nu va primi ajutorul celor mai norocoși decât el.  Unii vor alege, poate, să întoarcă privirea și să uite că o astfel de dramă există. Dar cine va simți durere și compasiune pentru acest copil, și dorința de a-l ajuta, oricât de puțin, în orice fel, ne poate contacta lăsând un comentariu pe blog, ori trimițându-i o donație prin contul specificat mai sus. 

George a fost, timp de 10 ani, un copil obișnuit. Normal. Sănătos, plin de viață, bucurându-se de copilăria lui și dăruindu-i mamei sale bucuria de a-l vedea crescând. Până în ziua în care o durere de burtică l-a dus într-un spital. În acea zi i s-a răpit dreptul de a trăi asemenea oricărui copil obișnuit, iar mamei sale  dreptul de a se bucura de copilul ei, unul singur într-o viață. Și totuși, această femeie nu l-a abandonat, și nici n-a încetat să spere, oricât de irațională ar fi speranța. Mi-a spus la telefon: “Îl voi purta în brațe toată viața, îl voi îngriji toată viața, dar ce-mi doresc cu disperare e ca măcar să poată vorbi, să-mi poată spune ce-l doare și ce-și dorește, să-l pot ajuta!“ 

Atât mai vrea această mamă lovită de soartă. Pentru asta luptă: să poată avea șansa la tratamente de recuperare care să-i ajute copilul să-și exprime durerile și nevoile, dinăuntrul trupului în care a rămas prizonier un suflet nefericit. 

AM ÎNCEPUT SĂ STRÂNGEM BANI PENTRU CA GEORGE SĂ POATĂ BENEFICIA DE TERAPIA HIPERBARĂ (CAMERA DE OXIGEN) LA CONSTANȚA – O TERAPIE COSTISITOARE, DAR CU REZULTATE EXTRAORDINARE ÎN SITUAȚII DINTRE CELE MAI DIFERITE.

ȘI CEL MAI MIC AJUTOR E BINEVENIT!

VĂ MULȚUMIM! 

Cristina Iordache – în numele lui George și al mamei lui, Aurora Dumitrescu

George - 1

George - 2

George - 3

ÎNTÂLNIREA CU GEORGE ȘI CU AURORA, MAMA LUI, LA CENTRUL DE RECUPERARE NEUROPSIHOMOTORIE PENTRU COPII “DOCTOR NICOLAE ROBĂNESCU” , iunie 2013 

După câteva săptămâni de comunicare prin telefon, i-am cunoscut pe George și pe mama lui, Aurora. A fost o întâlnire tulburătoare, cu o încărcătură emoțională extraordinar de puternică, pe care mi-e greu s-o așez în cuvinte, și nici nu e nevoie. Important este să încercăm să-l ajutăm pe acest copil nefericit. 

La 2-3 luni de zile George este adus de mama lui la Centrul de Recuperare „Dr Nicolae Robănescu” din București, pentru a efectua proceduri de recuperare neuropsihomotorie. Procedurile sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănătate, dar nu și cheltuielile de cazare ale mamei – pe acestea trebuie să le achite singură. Așa cum achită alimentația specială, o mare parte din medicație, scutecele de unică folosință și celelalte consumabile necesare îngrijirii lui George – toate dintr-un venit de însoțitor persoană cu handicap. Fără sprijinul unor oameni cu suflet, mama lui George nu va putea plăti niciodată costul unor terapii suplimentare pentru recuperare neuropsihomotorie, precum terapia hiperbară. 

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 1

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 2

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 3

Veniturile acestor ființe lovite de soartă sunt insuficiente pentru a acoperi hrana, întreținerea, îngrijirea lui George și medicamentele necesare supraviețuirii lui: mama lui George primește lunar aprox 600 lei, iar George 84 lei (alocație dublă, pe care o va primi până va împlini 18 ani)). Orice terapie de recuperare presupune deplasare în alt oraș și costurile aferente, ceea ce înseamnă că acest copil nu are nici o șansă pentru că nu are bani. Astfel se măsoară o viață de om: în bani. 

Donațiile primite de George îl pot ajuta să aibă acces la terapii de recuperare de care nu a putut beneficia până acum. Terapia hiperbară ar fi prima dintre ele. Am trimis documentele medicale spre Centrul de Medicină Hiperbară de la Constanța, și medicii ne-au anunțat că îl primesc pe George. Plegiile spastice pot fi recuperate, parțial sau total (în funcție de distanța față de momentul accidentului) cu oxigenare hiperbară. Pe blogul lui Isabelle Lorelai, în paginile dedicate lui George: aici și aici, este relatat cazul lui David Teodorescu, un băiețel de 6 ani care la naștere a făcut o paralizie cerebrală, la 3 ani nu vorbea, nu percepea nimic, nu mergea, iar astăzi, după trei ani de terapie hiperbară, merge, își recunoaște părinții, comunică, știe să numere, este vesel. Camera de oxigen de la Constanța a contribuit la recuperări extraordinare (citiți aici despre Paul Ruscan și David Teodorescu), și George merită să primească această șansă! Fiecare donație înseamnă încă un pas spre această terapie, ale cărei costuri sunt imposibil de acoperit fără ajutorul unor oameni cu suflet: George are nevoie, pentru început, de 2 serii de câte 15 ședințe de terapie hiperbară, la prețul de 400 lei ședința (deci 12.000 lei), la care se adaugă 100 lei pe zi terapie suplimentară pentru tetrapareză spastică (deci 3000 lei) și costurile de cazare și mâncare ale lui George și ale mamei sale, timp de 30 de zile, în Constanța sau Târgu-Mureș. 

Și mai există multe alte terapii care l-ar putea aduce pe George înapoi lângă mama lui, înapoi în viața pe care avea dreptul să și-o trăiască: citiți despre ele aici, într-un articol emoționant, puternic, excelent documentat, scris de prietena mea Isabela, căreia mi-aș dori să găsesc cuvintele pentru a-i mulțumi! 

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 4

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 5

În timp ce făceam fotografiile îi vorbeam lui George – și la un moment dat a început să surâdă. Nu spre mama lui ori spre mine, ci undeva înspre lumea lui, în care nimeni nu poate pătrunde. Încă. 

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 6

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 7

George - 26 iunie 2013, Bucuresti - 8

 

ACASĂ LA GEORGE, ÎMPREUNĂ CU SURORILE MELE RALUCA ȘI IRINA, august 2013

O localitate mică, liniștită, din Județul Argeș… o căsuță modestă, dar curată… un copil care de șapte ani nu și-a mai părăsit camera decât pentru o cameră de spital la București… un copil fără copilărie, un adolescent fără adolescență, o ființă căreia i-a fost răpit dreptul de a se bucura, de a iubi, de a trăi, de a spera… O mamă curajoasă, puternică, frumoasă, care continuă să spere și să lupte pentru puiul ei… O întâlnire tristă, cu multe lacrimi,  dar și cu surâsul adus de bucuria de putea dărui, de a putea ajuta, o bucurie extraordinară! 

Acasa la George, august 2013 - 1

Acasa la George, august 2013 - 2

Acasa la George, august 2013 - 3

Acasa la George, august 2013 - 4

Acasa la George, august 2013 - 5

Acasa la George, august 2013 - 6

Acasa la George, august 2013 - 7

Acasa la George, august 2013 - 8

Acasa la George, august 2013 - 9

Acasa la George, august 2013 - 10

Acasa la George, august 2013 - 11

Acasa la George, august 2013 - 12

Acasa la George, august 2013 - 13

Acasa la George, august 2013 - 14

Acasa la George, august 2013 - 15

Acasa la George, august 2013 - 16

Acasa la George, august 2013 - 17

Acasa la George, august 2013 - 18

Acasa la George, august 2013 - 19

Acasa la George, august 2013 - 20

 Am stat împreună cu George, i-am vorbit, ne-a zâmbit (mai ales Ralucăi! 🙂 s-a creat o legătură emoțională imediat între ei doi!) … Aurora ne-a arătat albumele de fotografii de familie, imaginile lui George bebeluș, apoi copilaș învățând să facă primii pași în grădinița din jurul casei, apoi elev în clasa I-a, un copil frumos și bun, harnic la școală, curios și inventiv, talentat la desen… Aurora i-a păstrat toate desenele, toate caietele… jucăriile … toate îl așteaptă să se întoarcă…. înghețate, parcă, în acea zi cumplită în care viața i-a fost izbită de nenorocire… 

George mic - 2

George mic - 3

George mic - 4

George mic - 5

George mic - 6

George mic - 7

George mic - 8

George imediat ce a deschis ochii, dupa coma de cateva luni

George - Sarbatoarea Craciunului pentru un copil nefericit

George la aniversarea de 12 ani

George la aniversarea de 13 ani George la aniversarea de 14 ani

Raluca și-a sărbătorit ziua în iulie, și i-a rugat pe cei invitați să nu-i aducă nimic altceva decât bani pentru George. Fiecare cât dorește, cât poate. Și am trăit, toate, o bucurie greu de pus în cuvinte atunci când i-am înmânat mamei lui George darul nostru: de la Raluca, de la Dolly, mătușa noastră, de la prieteni dragi! Am plecat acasă cu inimile pline de lacrimile din ochii Aurorei, și de surâsul îngeresc al copilașului-adolescent pe care simțim că l-am înfiat sufletește! 

 Acasa la George, august 2013 - 13

“Pentru ca răul să învingă pe pământ este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.   

UPDATE NOIEMBRIE 2013 

George a reușit să ajungă la o primă etapă de terapie hiperbară! A beneficiat de 14 zile de tratament în camera hiperbară de la Târgu Mureș. O mamă cu copilul ei bolnav în brațe a plecat, însoțită de o altă mamă cu un copil bolnav în brațe, dintr-un capăt în altul al țării, susținută de puterea speranței că băiatul ei va putea recupera măcar atât cât să-i spună ce-l doare și ce are nevoie! 

Transportul copiilor și al mămicilor lor a fost realizat de ambulanța Casei de Asigurări, iar acolo de ambulanța Clinicii de Medicină Hiperbară. Au locuit două săptămâni într-o cazare găsită de cealaltă mămică prin internet, și și-au dus copiii în fiecare zi la terapia de oxigenare hiperbară. Costurile terapiei sunt foarte mari, și deși nenumărate cazuri îi demonstrează eficiența, terapia încă nu este decontată de Casa de Asigurări de Sănătate, pacienții fiind nevoiți să suporte singuri aceste costuri. Mămica lui George a plătit cele două săptămâni de terapie din donațiile primite în ultimii ani, dar ședințele de oxigenare hiperbară trebuie repetate minim la 6 luni pentru ca un pacient cu diagnosticul lui George să înregistreze progrese. 

Pe site-ul Clinicii de Medicină Hiperbară puteți citi despre cazul lui David Teodorescu (D.T.), și el beneficiar al terapiei de oxigenare hiperbară. Într-un articol din iunie 2013, despre tratamentul HBO de la Constanța, este menționat și David Teodorescu, care în ultimii trei ani (2010, 2011, 2012) a fost la tratamentul cu oxigenarea hiperbară și are rezultate remarcabile. Despre David a scris și Isabela pe blogul ei, redând multor părinți nefericiți speranța că și pentru copiii lor pot exista minuni medicale! 

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

Iată ce scrie Isabela despre David, micuțul pacient al Clinicii de Medicină Hiperbară: „David a împlinit 6 ani pe 9 iunie 2013. Aflați la Centrul de Medicină Hiperbară de la Constanța, Valentina a declarat pentru Doctorul Zilei: ‘David avea 3 ani și nu vorbea, nu mergea, nu percepea nimic. Acum are șase ani și merge, ne recunoaște, comunică, știe să numere, e vesel. Ar fi fost bine ca Centrul să aibă contract cu asigurările, măcar la jumătate să ne coste. Ne-a ajutat multă lume, eu și soțul meu avem un venit lunar de 1700 lei’. ” 

Aurora are un venit lunar de 600 lei, din care trebuie să suporte toate cheltuielile: cele curente ale vieții, cele necesare lui George: alimentația specială, o mare parte din medicație, scutecele de unică folosință și celelalte consumabile necesare îngrijirii lui, cheltuielile ei de cazare atunci când îl aduce pe George în București pentru procedurile de recuperare neuropsihomotorie pe care le efectuează la 3 luni de zile, proceduri decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. Fără sprijinul unor oameni cu suflet, mama lui George nu va putea plăti niciodată costul unor terapii suplimentare pentru recuperare neuropsihomotorie, precum terapia hiperbară. Terapii care, o dovedește cazul lui David Teodorescu, i-ar putea aduce copilul înapoi!  

“Pentru ca răul să învingă pe pământ este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.” 

UPDATE MARTIE 2014  

George și mămica lui sunt din nou în București, la Centrul de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii „Dr Nicolae Robănescu” din București. I-am revăzut cu același sentiment de afecțiune pe care l-am simțit în clipa în care am citit articolul din revista Femeia de Azi. Și l-am găsit pe George mai atent, mai alert, mai reactiv decât la întâlnirile trecute – mămica lui mi-a confirmat această senzație, spunându-mi că a observat o ușoară ameliorare a stării lui după cele două săptămâni de terapie cu oxigen hiperbar.

Dacă doriți să-i oferiți lui George un ajutor, o puteți căuta pe Aurora (până în 27 martie) la Centrul de Recuperare (se află chiar lângă Spitalul Marie Curie). Probabil nu veți putea intra la George, dar o veți cunoaște pe mămica lui, și veți putea trăi sentimentul extraordinar de a dărui, oricât de puțin, unei ființe aflate în nevoie! 

Dacă nu puteți face un drum până la spital, iată din nou datele pentru o donație prin cont bancar: 

Banca Transilvania 

Titular: Aurora Dumitrescu 

RON:  RO54BTRL04301201H82917xx    

EURO:   RO29BTRL04304201H82917xx 

Cod BIC: BTRL 

Cod SWIFT: BTRLRO22 

Important: Vă rugăm să specificați: „Donație” sau „Ajutor umanitar” 

Vă mulțumim! 

George - martie 2014 - 1

George - martie 2014 - 2

George - martie 2014 - 3

George - martie 2014 - 4

George - martie 2014 - 5

George - martie 2014 - 6

George - martie 2014 - 7

George - martie 2014 - 8

George - martie 2014 - 9

George - martie 2014 - 10

George - martie 2014 - 11

George - martie 2014 - 12

George - martie 2014 - 13

George - martie 2014 - 14

George - martie 2014 - 15

George - martie 2014 - 16

George - martie 2014 - 17

George - martie 2014 - 18

George - martie 2014 - 19

George - martie 2014 - 20

UPDATE TOAMNA 2015

George, în viața lui…

George si Aurora

George acasa 1

George acasa 2

Acestea sunt ultimele rânduri scrise de George, cu 3 săptămâni înainte  de a fi operat și de a intra în stopul cardio-respirator care l-a dus în comă.

Le-am citit cu lacrimi în ochi… și printre lacrimi m-am bucurat să văd că băiețelul de 10 ani a scris fără nici o greșală…  

Acestea sunt ultimele randuri scrise de George,inainte cu 3 saptamani de a fi operat s de a intra in stopul cardio-respirator

George, un sufletel care are nevoie de ajutor

UPDATE IANUARIE 2015

George a împlinit 18 ani pe 2 Ianuarie! Mămica lui, Aurora, a postat pe pagina Facebook fotografii ale lui George lângă tortul lui, și câteva cuvinte: „De astăzi George a devenit MAJOR!!” „Geo a suflat în lumânări! La mulți ani, puiuțul meu!” Copilașul slăbuț și neajutorat din imagini n-a suflat în lumânări, nici nu s-a putut bucura de tortul lui… Dacă n-ar fi fost lovit de nefericire, și-ar fi serbat majoratul cu familia, cu colegii de școală, cu prietena lui… dar în viața pe care o duce, bucuria acestei zile a trăit-o mama Aurora: bucuria că e în viață, bucuria că respiră, că o simte, că o aude, că-i zâmbește, de acolo, din lumea lui…

La mulți ani, suflețel mic și drag! Ne rugăm lui Dumnezeu să facă o minune pentru tine, și pentru mămica ta atât de greu încercată de soartă!

George in ziua in care a implinit 18 ani

Tortul lui George 1

Tortul lui George 2

Tortul lui George 3

Tortul lui George 4

Tortul lui George 5

Tortul lui George 6

VARA 2015 

George în viața lui… 

George - foto copyright Aurora Dumitrescu 6 - watermark

George - foto copyright Aurora Dumitrescu 5 - watermark

UPDATE OCTOMBRIE 2015 

Mămica Aurora l-a dus pe George la Băile Felix, la Centrul de Recuperare. A întâlnit acolo oameni minunați, care au primit-o cu sufletul deschis! Și după trei săptămâni de proceduri de recuperare, l-am văzut în imagini pe George stând în șezut fără ajutor pentru prima dată! 

George, oct 2015 - 1

George, oct 2015 - 2

George, oct 2015 - 3

George, oct 2015 - 4

NOIEMBRIE 2015 

Drama lui George, copilașul a cărui viață a fost distrusă cu opt ani în urmă de complicațiile survenite în urma unei operații, a ajuns până la noi datorită revistei “Femeia de azi“, care a lansat un apel pentru a-l ajuta pe George, apel preluat ulterior și de publicația “Formula AS” și de emisiunea “O dată în viață” de pe TVR 2. Într-o lume din ce în ce mai tristă, mai urâtă, mai plină de nefericire, încă mai sunt Oameni care să nu întoarcă privirea, indiferenți la ceea ce nu-i afectează direct! Mi-aș dori ca acest mesaj să ajungă la ei, iar ei să-l trimită mai departe! Zilnic se dau mii de click-uri fără ca prin asta viața unui singur om să primească sprijinul de care are nevoie cu disperare! Un pas real, în viața reală, înseamnă o donație oricât de mică pentru o ființă pe care viața a lovit-o fără milă, fără sens. De doi ani de zile familia mea și câțiva prieteni cu suflet mare trimitem bani, cât poate fiecare, înspre acest copil nefericit. Dar George are nevoie de mai mulți prieteni! Ajutorul nostru o sprijină pe Aurora să facă față cheltuielilor zilnice pentru alimentație specială, medicație, tratament, scutece de unică folosință și celelalte consumabile necesare îngrijirii lui George (pe care nu le-ar putea acoperi din venitul ei de însoțitor persoană cu handicap), iar sumele de bani primite ca urmare a publicării cazului copilului în media i-au permis Aurorei să-l ducă pe George la o serie de tratamente cu oxigen hiperbar, la Târgu Mureș, în toamna anului 2013. Dar a doua serie, recomandată de medici la distanță de câteva luni de prima, n-a mai avut loc, deoarece n-au mai existat bani. În urma tratamentului cu oxigen hiperbar, precum și a procedurilor de recuperare neuromotorie urmate la Băile Felix în octombrie 2015, George este mai atent, mai alert, mai reactiv, și pentru prima dată în atâția ani poate sta singur în șezut. Și tot pentru prima dată din acea zi îngrozitoare de noiembrie 2006 în care a fost dus cu ambulanța la București, George a spus „Ma-ma”, nu ca o bâlbâială întâmplătoare, ci ca un act conștient de imitație a sunetelor pe care prietena lui, Cristina, îl îndemna să le rostească! Am trăit în acea zi o bucurie specială, pentru că primul cuvânt al ființei pe acest pământ, „Ma-ma”, George îl rostea ca un act conștient, iar Aurora, zâmbind în fața uimirii mele, mi-a spus că o mai făcuse în ultima vreme, semn că accesul constant la terapii complexe de recuperare neuromotorie l-ar putea aduce pe acest copil înapoi la viața împreună cu mama lui, din lumea interioară în care supraviețuiește de atâția ani.

George are nevoie de mai mulți prieteni! Au fost consemnate întoarceri din comă miraculoase, în situații în care nici un medic n-ar mai fi crezut posibil acest lucru. George s-a întors din comă, deși mamei lui i-au spus medicii, la ieșirea din sala de operație, să se pregătească de înmormântare. Dacă, DACĂ acest copil are o șansă de a se reîntoarce la viață, de a-și vedea din nou mama, verdele copacilor, cerul verii? Dacă acest adolescent chinuit are o șansă să revină la o viață normală, iar ea se află în mâinile Oamenilor buni care i-ar putea veni în ajutor? Unii vor alege, poate, să întoarcă privirea și să uite că o astfel de dramă există. Alții, poate, îl vor ajuta!

Perioade lungi de timp George n-a continuat tratamentul cu medicamente și suplimente naturale pe care l-a primit de la Târgu Mureș (când a făcut ședințele de terapie hiperbară), pentru că… n-a avut bani. Sunt în acea schemă de tratament medicamente absolut necesare lui George pentru tratarea neuropatiei asociate condiției lui medicale. Dar când un om nu are bani, nu-și poate cumpăra medicamentele. Așa se măsoară șansa la recuperarea sănătății: în bani. Ai bani, ai șanse. N-ai bani, nu ai nimic. În ultimii doi ani, de câte ori i-am revăzut pe George și pe Aurora, am stat pe marginea patului de spital, mângâindu-i palmele acestui copil care cândva a fost sănătos și vesel și frumos și harnic și bun, și întrebându-mă de câți oameni buni ar fi nevoie pentru ca el să poată rosti din nou cuvântul „mamă”, să poată să-i spună mamei lui ce-l doare și ce are nevoie, să poată merge din nou, să se întoarcă la caietele de scriere și desen care au rămas neatinse de acum opt ani, de când un stop cardiorespirator preoperator l-a aruncat în afara lumii noastre. Și am plâns înăuntru auzind-o pe Aurora cum își alinta copilul, spunându-i: „Anul viitor George dă examenul de bacalaureat! Și după ce împlinește 18 ani George își ia carnetul de șofer!”… Mama lui îi vorbea despre examenul de bacalaureat, iar în pătuțul de spital se afla un copil mic, slab, cu intestinele scoase aproape total, ce trăiește doar printr-o minune a lui Dumnezeu! Pentru că numai Dumnezeu i-a păstrat viața în trup acestui copil – medicii, după ce au făcut tot ce le-a stat în putință, i-au spus mamei să se pregătească de înmormântare. Dumnezeu a făcut miracolul – dar oamenii buni care să-l ajute să trăiască din nou o viață normală, acei oameni sunt puțini… atât de puțini… și ei singuri nu pot face miracole. E nevoie de mai mulți, care să-l sprijine financiar, dacă pot, ori dacă nu pot măcar să simtă înăuntrul lor empatia, compasiunea, vibrația energetică bună care să-i împingă să aloce măcar un minut din timpul lor, din viața lor, pentru a „da mai departe” povestea lui George…

Și ca și cum n-ar fi dus deja pe umeri un munte de suferință, în vară Aurora și-a pierdut soțul, iar la numai câteva luni, de abia întoarsă de la spitalul unde-și dusese copilul care-i leșinase în brațe, i-a murit și tatăl. Două înmormântări în câteva luni, și o viață de trăit între spaima de a-și putea pierde oricând copilul și speranța că Dumnezeu și oamenii buni o vor ajuta ca acest lucru să nu se întâmple! 

Se apropie Crăciunul. Sărbătoarea plină de lumină, de bucurie, de daruri!

Dăruiți-i lui George o șansă ca anul viitor să-i poată trăi și el bucuria!

 

SĂ-L AJUTĂM PE GEORGE!

Donații se pot face în contul de mai jos:

BANCA TRANSILVANIA 

Titular: Aurora Dumitrescu

RON: RO54BTRL04301201H82917xx

EURO: RO29BTRL04304201H82917xx

Cod BIC: BTRL

Cod SWIFT: BTRLRO22

IMPORTANT: La bancă vă rugăm să specificați : „DONAȚIE” sau „AJUTOR UMANITAR” !

 

Vă mulțumim! Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar binele făcut să vi se întoarcă înmiit! 

Aurora Dumitrescu : https://www.facebook.com/profile.php?id=100007440468091

George Dumitrescu : https://www.facebook.com/lolyk.george

 

George - foto copyright Aurora Dumitrescu 4 - watermark

 

 

Toate materialele de pe aceste pagini online sunt protejate de dreptul de autor, și de dreptul la protecția vieții private; imaginile aparțin doamnei Aurora Dumitrescu. În cazul în care doriți să preluați ceva de aici, vă rog să mă contactați înainte de a o face, lăsând un comentariu pe blog.